ce se intampla cand iti dai seama ca o persoana din jurul tau te percepe complet altfel decat te asteptai si decat iti doreai? ce se intampla daca in loc de fiinta ta, vede un abur superficial care la prima rafala de vant dispare? tu ai incercat sa o faci sa te vada asa cum esti, ai impins lucrurile la limita, fara sa ai frica penibilului, ai actionat impulsiv si nebuneste iar ea ti-a servit o explicatie fara rost?
nu se intampla nimic.... si asta este cel mai trist

later edit la postul anterior

ziua nationala a asteptarii

asteptarea mea a inceput de cum m-am trezit, adica de la 10 si un pic. nici nu am deschis bine ochii si am simtit cum pune stapanire pe mine o senzatie placuta si iritanta in acelasi timp. mi-am baut cafeaua, am facut ceva cumparaturi de-ale gurii, am trimis niste mailuri, am citit cate ceva, am dat telefoane, am si primit cateva.. degeaba. Senzatia asta a mea, asteptarea asta devenea tot mai chinuitoare.. ei bine, nici chiar asa, dar imi place sa folosesc cuvinte dramatice azi.. oricum, pentru o persoana care nu are rabdarea in gene, este o catastrofa sa astepti sa se intample ceva si acel ceva nu se mai intampla!!!!!!
ca un porc de Guineea in cusca, asa m-am simtit toata ziua...m-am infuriat si am decis ca trebuie sa fac curat in casa dar m-am limitat la a spala vasele. am facut tot soiul de scenarii si dialoguri in gand, dar le-am abandonat pentru ca, fie erau prea teatrale, fie erau prea seci, iar eu sunt o persoana vulcanica si nu ma pot purta decat pe masura!
intr-un final, am abandonat ideea de a lua eu taurul de coarne, si am decis ca mai bine imi vars necazul pe blog si incerc sa revin la ganduri mai bune. La urma urmei, nelinistea mea sugereaza ca ceva, ceva s-a miscat in atomii mei iar schimbarea este mai mult decat binevenita :)

Nu ar trebui sa ne fie frica sa recunoastem cum suntem noi de fapt, nici fata de prieteni si nici fata de cei cu care lucram si ne sunt sefi. Suntem toti oameni si toti gresim si mai mult, majoritatea facem exact aceleasi greseli. Nu incerc sa spun ca sunt justificabile greselile, desi poate unele sunt. Toti ne straduim sa parem mai buni, mai bine pregatiti, mai destepti, mai decat suntem in realitate, asa ca o persoana care recunoaste ca uita, ca face greseli nu este ceva de criticat. Din contra, consider ca iti trebuie curaj sa recunosti anumite lucruri, mai ales in fata omului care iti plateste salariul. Si cred din suflet ca exista oameni care nu te desconsidera doar pentru ca esti sincer.

Vienna waits for.. me!!!

Abia astept ziua de maine.. maine plec la Viena!!Pentru a doua oara ajung in Austria in ultimele 12 luni.
Prima oara am fost anul trecut, tot in octombrie si desi am prins o vreme destul de urata, m-am simtit atat de bine acolo... Nu stiu de ce, dar anul trecut eram convinsa ca urmatoarea mea vizita la Viena va fi incredibil de datatoare de fericire. Probabil pentru ca atunci ma gandeam la cineva si dupa regula "trebuie sa pierzi ceva ca sa te mai intorci in acelasi loc" am decis sa "pierd" sa vad "Sarutul" lui Klimt de la muzeul Belvedere. In mod normal, toate picturile lui erau expuse intr-o singura cladire a muzeului, dar in octombrie anul trecut se organiza ceva si cateva tablouri au fost expuse in alta parte. Iar eu am aflat asta catre sfarsitul programului acelei zile. Si desi imi doream mult sa-l vad, gandul ca "data viitoare il vad cu cine trebuie" m-a calmat incredibil, ca si cum intalnirea cu "Sarutul" ar insemna un soi de inceput, un soi de pecetluire.
Azi mi-am amintit de el,de tablou, altfel decat in tot restul anului. Anul acesta o sa-l vad sigur, nu vreau sa-l mai ratez, chiar daca nu-l "vad" asa cum imi inchipuiam. Dar asta nu ma intristeaza. De-a lungul acestui an, gandul ca "Sarutul" o sa-l vad cu cineva anume mi-a adus de fiecare data un zambet si o senzatie de pace ca si cum lucrurile care trebuie sa se intample se vor intampla oricum.

Asa ca abia astept sa mai "pierd" ceva si in aceasta calatorie!

am doar 18 ani..

o sambata ca oricare alta

imi place sambata asta..cred ca este printre putinele zile care imi plac atat de mult desi afara e innorat si mai si ploua.
mai incolo, cand o sa ma incumet sa ma dau jos din pat, unde stau cu laptopul in brate, cu muzica faina si niste prajituri langa mine, o sa gatesc.
iar seara o sa ies cu bicicleta in oras si o sa merg la observatorul astronomic.
si mai are ceva sambata asta :D

sunt o groaza de oameni frumosi in jurul meu si asta se vede in felul in care vorbesc, in felul in care reactioneaza si in felul in care te asculta.

La multi ani celor care serbeaza orice, azi, ieri sau maine! :)

Vreau.....

Vreau piste de bicicleta in Bucuresti!!!!!!!!!!

Italy

The Sun Ain't Shining No More

Conferinţe Olimpiadele Comunicării

Ieri au început conferinţele OC. Prima zi a adunat foarte mulţi speakeri de faimă şi renume din industrie, ca de altfel în fiecare an. Din păcate am putut participa doar la ultima discuţie: "Cele mai eficiente metode de a comunica prin new media". Mă bucur că am reuşit să ajung, am plecat de acolo cu dorinţa aprigă de a avea şi eu blog şi mai ales unul activ.
Lăsând la o parte lucrurile mai mult sau mai puţin noi pe care le-am aflat, mi-a rămas în minte un lucru foarte important:oratoria e mare artă! Nu că aş fi descoperit acest lucru ieri, dar când ai un public cu media de vârsta situată sub 22 de ani, parcă ajungi să îi apreciezi mai mult pe cei care vin în faţa ta şi reuşesc să iţi capteze atenţia. A, şi încă ceva: cu cât eşti mai mic şi mai necopt, cu atât eşti mai dispus să taxezi greşelile.
Un mic sfat pentru viitorii speakerii: nu vă bagaţi singuri în gura lupului! faceţi nişte cursuri, exersaţi în faţa oglinzii dar nu vă afişaţi în faţa publicului cu vocea tremurândă!

sambata seara in oras

Sambata seara am fost la concert Havana Lounge, live from Buena Vista Social Club. Foarte fain!!! o muzica minunata, de nu iti venea sa stai o secunda pe scaun!

Istanbul

Viena