E miercuri seara, trecut de ora 8 si eu n-am plecat inca acasa. Si nici nu-mi prea vine sa plec. As avea ce sa fac prin oras, trebuie sa-mi iau bilete la Urma, as putea sa onorez invitatia la cina a unei prietene, as fi putut sa ma duc la teatru cu un alt grup de prieteni sau as fi putut sa ajung acasa mai devreme de ora 10 ( lucru care nu s-a mai intamplat de mult si care imi cam lipseste). As mai putea sa dau cateva telefoane si sa-mi asigur o seara out, faina, vesela, cu vin fiert cu scortisoara si ceva prajituri bune...
In locul acestor posibilitati, stau la biroul meu,inca la serviciu ( si acum o anumita persoana o sa gandeasca ca o sa mor tanara de la atata munca ) cu discografia INXS si Queen pe shuffle. Si ma simt bine doar cu mine. Si-mi dau seama ca pot sa fac atatea lucruri, eu, cu manutele mele ( la figurat, evident, ca nu-s deloc talentata de fel). Nu sunt manata de cine stie ce dorinte de a schimba lumea, ci doar pe mine. Si pot :) si asta va doresc si voua, oricine ati fi!
Se afișează postările cu eticheta confesiuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta confesiuni. Afișați toate postările
miercuri, 17 martie 2010
joi, 11 martie 2010
Blogul asta, care nu prea se poate numi blog, pentru ca scriu din an in paste in el, nu l-am facut pentru a-mi varsa amarul sau pentru a-mi exterioriza piticii depresivi ori de cate ori am ocazia si astfel sa-mi scutesc prietenii de aberatii. L-am facut pentru a ma determina sa invat sa scriu, sa pot sa vorbesc despre orice si sa pot sa-mi argumentez parerile. Mda..
E suficient sa citesti un singur rand din postarile mele ca sa-ti dai seama ca am facut lucrurile cam pe dos. oricat as incerca sa fac altfel, blogul asta ramane tot un loc dominat de piticii si mai nou " fluturii" din minte si suflet. Nu mai incerc sa schimb asta.
E suficient sa citesti un singur rand din postarile mele ca sa-ti dai seama ca am facut lucrurile cam pe dos. oricat as incerca sa fac altfel, blogul asta ramane tot un loc dominat de piticii si mai nou " fluturii" din minte si suflet. Nu mai incerc sa schimb asta.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
ce se intampla cand iti dai seama ca o persoana din jurul tau te percepe complet altfel decat te asteptai si decat iti doreai? ce se intampla daca in loc de fiinta ta, vede un abur superficial care la prima rafala de vant dispare? tu ai incercat sa o faci sa te vada asa cum esti, ai impins lucrurile la limita, fara sa ai frica penibilului, ai actionat impulsiv si nebuneste iar ea ti-a servit o explicatie fara rost?
nu se intampla nimic.... si asta este cel mai trist
nu se intampla nimic.... si asta este cel mai trist
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
